imagazin arrow2-left arrow2-right arrow2-top arrow-up arrow-down arrow-left arrow-right cart close dossiers education fb instagram menu notification oander rss rss-footer search service shuffle speech-bubble star store stores tests twitter youtube

În căutarea experiențelor electrizante – Investigație


Se întâmplă ceva în biroul nostru. Un mister ca în dosarele-X. Activitățile paranormale, durerea și suferința sunt în aer. Nu exista nicio explicație… până acum! Mi-am luat viața în mâini și am aflat ce se întâmplă.

Pentru mine, jurnalismul de investigație a fost întotdeauna cireașa de pe tort în domeniul în care activez. Când am început să scriu, am vrut să am propriul meu caz, o poveste pe care o pot rezolva. Întotdeauna am râvnit la întâlnirile cu informatori cu glugă pe alei întunecate și urmăriți de bărbați suspecți sau la peretele plin cu fotografii, din apartamentul meu, dedicat anchetelor și la rețeaua de fire roșii care conectează probele între ele.

Cu toate acestea, toate visele mele romantice au fost distruse, căci cel mai mare mister pe care l-am rezolvat este motivul pentru care părul doamnelor în vârstă capătă o strălucire albăstruie, în tonuri de gri. Nu râdeți, nu veți afla niciodată răspunsul! Așadar, este destul de greu să găsești un subiect destul de interesant de investigat și să dai peste piste reale pe care să le urmezi plin de entuziasm.

Dar acum…! După nuanțele albăstrui, am dat de o pistă. În biroul nostru a început o activitate misterioasă și teribil de mistică pe care doar eu puteam să o rezolv. Haideți cu mine în această aventuroasă și adevărată I N V E S T I G A Ț I E!
Acum, dacă sunteți pregătiți, iată cazul nostru extrem: La începutul lunii februarie, redacția iMagazn s-a mutat într-un nou birou. A fost o adevărată distracție, s-a râs mult, peste tot era numai bere și mobilier ce trebuia asamblat; ce să mai, un vis devenit realitate. Noul nostru birou este foarte frumos, este într-o locație excelentă, luminoasă și confortabilă, există o cafenea minunată la colț, tot ce ne puteam dori. Dar acesta era doar începutul!

Ușor, dar sigur, toată lumea a început să se electrizeze în jurul obiectelor de metal.

La început, a fost amuzant: „Uită-te la Pat, credea că poate lua laptele de la frigider fără pedeapsă, dar Zeus a lovit din nou.” Apoi, lucrurile au început să fie din ce în ce mai rele. Victor s-a ales cu sindromul de stres posttraumatic, deoarece mai trecuse deja prin aceeași poveste și a ajuns să deschidă și să închidă ușile doar cu coatele acoperite. Eu eram destul de în siguranță și am supraviețuit unor mici șocuri. Evident, soarta m-a ales pe mine să fiu cronicarul care să relateze toată povestea.

Așadar, avem următorul caz. Trebuia să găsesc motivele înainte de a-i pierde pe toți ceilalți din jurul meu la birou. Dar de unde să începem? Putem vedea cu claritate că este vorba de o scânteie. Iar scânteile au legătură cu electricitatea. Am două scenarii în minte: fie obiectele din jurul nostru, fie noi suntem încărcați electric. Dar cum? Există un fir neizolat undeva în perete? Sau poate suntem noi niște mutanți?

Apoi, dintr-o dată mi-am dat seama că există animale care vânează folosind energia electrică. Există pești încărcați electric ca batoidea și țiparul. Așa că am început să caut ce-i cu ei.

Țiparii electrici au trei tipuri diferite de șocuri. Aceștia scanează împrejurimile cu impulsuri de joasă tensiune. Își „șochează” victimele cu o serie de unde scurte, dar de înaltă tensiune. Și folosesc șocuri de frecvență lungă și înaltă pentru a-și prinde pradă. Abilitățile electrice sunt datorate naturii lor biologice. Capul țiparului are o sarcină pozitivă, în timp ce coada este negativă. Pentru a crea unde de șoc, țiparii au nevoie de o „unealtă” specială numită organul lui Sach și Hunter.

Aflând acestea, credeam că mă aflu pe un drum greșit. Totuși, pentru a mă asigura, am sunat un doctor care m-a convins că noi nu ne electrocutăm în acest fel, așa cum o fac țiparii.

Din vârtejul furtunos al amintirilor mele, o noțiune a început să iasă la suprafață: electricitate prin fricțiune. Din păcate, fizica nu face parte din studiile mele principale, dar încă îmi mai pot aminti de momentul în care am frecat un balon de păr și apoi l-am putut lipi ușor de perete. Asta are ceva de-a face cu sarcina electrică. Așa am ajuns la prima noastră pistă.

Așa că am mers la un alt consultant, Charles Härtlein, profesor, specialist pe acest subiect. L-am întrebat despre îngrijorările mele.

iMagazin(e): De ce ne electrocutăm atât de des și ce este electricitatea prin fricțiune ?

CH: În cazul în care două garnituri de etanșare sunt frecate una de cealaltă, acestea produc încărcătură electrică. Atunci când garniturile se freacă și sunt despărțite dintr-o dată una de cealaltă, una va fi încărcată pozitiv, iar cealaltă negativ.

În câmpurile electrice, obiectele pot fi polarizate. Dacă plasați un obiect metalic, inițial neîncărcat, în acest câmp, încărcarea electrică va atrage aceleași sarcini și le va respinge pe cele opuse. Același lucru poate fi reprodus și cu oameni, dar funcționează mult mai încet. Când un om într-o stare ca aceasta atinge orice fel de obiect metalic împământat, atunci persona respectivă se va electrocuta.

Îmbrăcarea sau dezbrăcarea hainelor confecționate din materiale sintetice ar putea avea drept rezultat încărcarea electrică.

iM: Despre ce tip de încărcare electrică vorbim în cazul confruntării dintre un om și un frigider?

Tensiunea de aprindere a aerului este cuprinsă între 15 și 30 000 de volți pe centimetru. Deci, dacă creăm o scânteie de 1 centimetru, asta ar putea însemna aproximativ 30 000 de volți. În mod evident, întrebarea este, dacă nu murim cu 30 000 de volți, de ce nu trebuie să atingem prize de „numai” 230 de volți? Răspunsul este dat de tipul de tensiune, amperaj și timp. Cei 30 000 de volți dintre puloverul vostru și frigider vor dispărea în mai multe pico- sau nanosecunde. În afara faptului că fenomenul acesta este foarte frustrant, el nu este letal – cu excepția cazului în care utilizați un stimulator cardiac.

iM: Cum putem elimina acest fenomen? 

CH: Cel mai simplu mod de a evita șocul electrizării este să ne luăm un breloc cu un led luminos care se electrizează prin folosirea ledului. Acesta poate controla viteza de șoc, deoarece procesul trece prin ledul care luminează.

Cealaltă opțiune ar fi utilizarea detergenților antistatici. Aceștia folosesc o componentă diferită ce face ca rufele să nu mai conducă atât de ușor electricitate. Acești detergenți fac ca încărcarea electrică să circule ușor și nu permite apariția unui voltaj în timpul fricțiunii electrice. Nu știu dacă este adevărat sau e doar marketingul fiecărui brand de detergent în parte, dar aceasta ar putea fi o opțiune viabilă.

În birouri și în alte spații de lucru podeaua este făcută pentru a fi conducătoare de electricitate, încă din faza de construcție. Merită așadar să folosiți un covor care să poată devia electricitatea. Dacă aveți covor sau orice fel de material de cauciuc așezat pe podea, nu ar trebui să vă mai electrizați. Carpeta și ruloul scaunelor se freacă de fiecare dată când vă deplasați cu scaunul.

În departamentele mai mari unde sunt folosite multe calculatoare, se obișnuiește să se acopere totul în materiale plastice conductive sau să se folosească un covor ce conține particule de cupru roșu. Astfel sunt create șocuri electrostatice false și nu vor exista spații cu tensiune electrică mai mare.

iM: Cum este posibil ca unii dintre noi să se electrizeze mai mult ca alții?

CH: Principala diferență constă în îmbrăcămintea pe care o purtăm. Materialul hainelor folosite de femei diferă mult de cel folosit pentru hainele bărbaților. Bărbații de regulă nu poartă ciorapi. Iar între șosetele de bumbac ale bărbaților și ciorapii femeilor există diferențe uriașe în privința materialelor și, de asemenea, în privința electrizărilor. De asemenea, contează dacă vă atingeți de hainele altor oameni în timp ce mergeți. Materialele hainelor voastre, atingerea altor haine în timp ce mergeți, și detergentul cu care vă spălați îmbrăcămintea, toate acestea pot crea diferențe.

iM: Electrizările pot fi realmente dăunătoare?

CH: Da, dacă, de exemplu, vă scoateți puloverul înainte de a începe să asamblați un computer. Dacă puloverul s-a încărcat electric, acesta își va crea propriul câmp electric. Și încărcările electrice încep să se miște în interiorul acelui câmp. Încărcările de tip opus se vor respinge, iar celelalte se vor atrage tot mai mult.

Problema pornește când acest câmp include, de exemplu, placa de bază a calculatorului. În cazul în care încărcăturile electrice se mișcă, atunci se creează electricitate. Dacă această electricitate depășește un anumit nivel, acest lucru ar putea distruge dispozitivul. De aceea calculatoarele sunt izolate într-o carcasă din metal sau cel puțin printr-o folie de metal în partea interioară a carcasei. Această carcasă se numește Faraday și poate acoperi câmpul electrostatic al încărcăturilor statice.

Însă încărcarea electrostatică poate provoca probleme reale în mai multe industrii. Dacă, de exemplu, se formează orice tip de pulbere în industria chimică și pulberea ar trebui să fie transferată undeva, de cele mai multe ori aceasta este deplasată într-o conductă. Frecarea dintre pulbere și țeavă face ca pulberea să fie încărcată electric. De aici poate rezulta un risc dacă această pulbere este inflamabilă, o mică scânteie poate provoca daune uriașe și poate genera o explozie de pulbere.

De asemenea, fiecare locație în care sunt folosite vopsele sau solvenți este potențial periculoasă. În aceste locuri trebuie respectate regulile și instrucțiunile de siguranță cu precizie maximă.

În sfârșit! Am găsit răspunsul. Din moment ce am obținut aceste informații, bucuria și pacea s-au reîntors în biroul nostru. Cu ajutorul brelocurilor noastre cu led, ne putem purta puloverele sintetice și continuăm să deschidem și să închidem ușa frigiderului, fără să fim electrizați. În plus e încântător să poți să te poți bucura de fructele muncii tale.

http://bit.ly/2xs2qOA
Apple Inc. (AAPL)

Ai citit asta?

„Fiecare Mac pe care îl cumpărăm permite IBM să economisească bani.”

Computerele care funcționează sub Windows ajung să fie, în final, de trei ori mai scumpe decât Mac-urile.