imagazin arrow2-left arrow2-right arrow2-top arrow-up arrow-down arrow-left arrow-right cart close dossiers education fb instagram menu notification oander rss rss-footer search service shuffle speech-bubble star store stores tests twitter youtube

De ce este iPhone-ul atât de greu de reparat?


Din cauza banilor! – putem exclama imediat. Există puțin adevăr în asta, dar povestea este mai nuanțată decât atât. Îți vom arăta de ce este în interesul companiilor tech să producă dispozitive greu de reparat.

Apple este cea mai mare companie din lume când vine vorba de capitalizarea pieței. Cheia succesului este în mod evident faptul că vând milioane de produse de top (și ca preț) lunar – în principal iPhone-uri. Mai mult de 230 de milioane de dispozitive au fost vândute în 2015, în vârful perioadei de vânzări de telefoane. Acest număr s-a micșorat de atunci, dar iPhone-ul este în continuare responsabil de mai mult de 50% din veniturile companiei.

Aceste cifre colosale de vânzări au în spate propriile explicații. Motivul pentru care poate vinde atât de multe dispozitive este că modelul anterior sau parte din acesta se strică, sau pur și simplu că un iPhone mai nou, mai bun și mai frumos este lansat. Unele grupuri merg atât de departe încât spun că acest lucru este deliberat și atrag atenția că în cazul în care companiile tech ar dori, ele ar putea produce dispozitive mai prietenoase cu mediul și mai durabile.

Desigur, acest lucru nu implică doar iPhone-ul, dar este evident că smartphone-ul Apple a devenit un simbol al risipirii resurselor mediului. Nu poți desface telefoanele cu o șurubelniță simplă pe care o ai acasă; doar un service Apple bine-dotat poate avea acces la interiorul iPhone-urilor datorită design-ului uniform și altor procese de producție. Chiar și dacă ai putea deschide telefonul, cumpărarea unor piese făcute de Apple pentru a le înlocui pe cele din el este aproape imposibilă pentru o persoană normală. Asta ca să nu mai menționăm și că piesele pe care le-ai dori schimbate pot fi ascunse în spatele altora foarte sensibile, sau lipite sau înșurubate.

Principala sursă a problemei este că nu există regulamente adecvate. Avem grupuri de activiști precum Greenpeace, care pot pune presiune pe companii, pot protesta, ridica vocea și merge la demonstrații zi după zi, dar probabil nu vor ajunge niciodată să aibă rezultate, fiindcă nu există instituții de regularizare oficiale.

Acest lucru este de înțeles, dar nici măcar acestea nu sunt complet transparente și clare în ceea ce fac. Avem Institutul Inginerilor de Electrice și Electronice (IEEE) spre exemplu, care are abilitarea de a face ceva în privința asta. Cu toate acestea, el nu reprezintă o autoritate oficială a guvernului, ci este un grup de cercetători, profesioniști și organizații non-profit din care fac parte și producătorii…

E ca și când pui vulpea să aibă grijă de găini.

Nu ar exista nicio problemă cu asta, însă producătorii au cea mai mare putere de vot din grup. 41% dintre participanții la o întâlnire a IEEE sunt companiile tech precum Apple; 28% sunt reprezentanții altor industrii conexe, iar cercetătorii și grupurile civile reprezintă doar câte 7% fiecare. Drept urmare, companiile dictează practic ce criterii trebuie să respecte produsele lor pentru a primi un *abțibild auriu* pentru conștientizarea problemelor mediului.

Dacă pentru vreun motiv ele nu ar fi cele care iau deciziile, pur și simplu și-ar pune la treabă armatele de avocați, care vor găsi în final o cale să rezolve situația. Utilizând aceste proceduri, companiile pot primi cele mai importante omologări chiar dacă produsele lor nu au de-a face cu protejarea mediului. Când acestea sunt circumstanțele, e normal ca majoritatea companiilor mari de telefoane mobile să apară cu abțibilduri aurii pe ele.

De exemplu, avem linia de produse MacBook Pro. În trecut, aceste computere erau toate modulare, ușor de reparat și înlocuit chiar și de un utilizator ceva mai cunoscător. Apoi s-a lansat versiunea cu Retina Display în 2012, cu SSD lipit, RAM non-expandabil și baterie lipită. Nu tocmai o construcție care să țină cont de mediu, dar tot a primit un abțibild auriu. De ce?

Pentru că Apple a folosit definiția „abilității de upgrade” pe care grupurile de regularizare au înaintat-o în propriul avantaj. Compania a bifat toate criteriile care ar face în continuare computerul expandabil în termenii definiției, chiar dacă toată lumea știa că MacBook Pro-ul cu Retina era departe de așa ceva. Nu este de mirare că marile companii încă încearcă să facă în așa fel încât aceste definiții cu care se pot juca să nu fie schimbate, astfel încât produsele lor prietenoase cu mediul să rămână așa fără ca o modificare mai mare să apară.

Oricât ne-ar face plăcere, nu putem concluziona acest articol cu o imagine pozitivă a viitorului sau cu o propunere de soluție. Experții spun că există foarte puțin spațiu pentru discuții, aproape nicio șansă pentru progres și niciun viitor luminos la care să sperăm dacă această paradigmă a regularizării rămâne în vigoare. Ar fi nevoie de o restructurare completă a sistemului pentru ca o schimbare să aibă loc. Întrebarea este dacă producătorii ar permite asta.

sursa: The Verge

iPhone8_Red
Apple Inc. (AAPL)

Ai citit asta?

„Fiecare Mac pe care îl cumpărăm permite IBM să economisească bani.”

Computerele care funcționează sub Windows ajung să fie, în final, de trei ori mai scumpe decât Mac-urile. ... - Apasă aici!